Roșiile „spațiale” pot fi plantate pe acoperișul zgârie-norilor. „Cercetătorii NASA au exprimat interes față de tomatele noastre”

Asta bineînțeles dacă un nou lot de astfel de produși obținuți prin editare genomică se vor dovedi la fel de productivi precum primul.

Scopul principal al acestei noi cercetări este de a crea o și mai mare varietate de culturi agricole care pot fi însămânțate în medii urbane sau în locuri neprienlnice creșterii plantelor, a precizat Zach Lippman, profesor în cadrul Laboratorului Cold Spring Harbor și investigator HHMI care conduce unitatea de cercetare specializată pe „tomatele destinate agriculturii urbane”.

Produșii acestei noi varietăți de tomate editate genomic nu seamănă aproape deloc cu fructele roșii, agățate ici colo tulpinile lungi, pe care le regăsim peste tot în cultura tradițională. Cea mai importantă trăsătură a acestei noi varietăți de roșii este aspectul lor compact, de tip ciorchine. La maturitate, fructele seamănă cu un buchet ale căror flori sunt înlocuite de tomate cherry.

În plus, acestea ajung rapid la maturitate. „Roșiile spațiale” se coc și sunt gata de recoltat în mai puțin de 40 de zile. Poate cel mai important aspect este însă cel că sunt prietenoase cu mediul.

„Noul produs demonstrează că putem obține culturi agricole prin modalități inovatoare, fără a fi obligați să lucrăm intensiv solul, fără a adăuga fertilizanți în mod agresiv, substanțe care afectează chiar și viețuitoarele acvatice”, a afirmat Lippman. „Vorbim de o abordare complementară care ajută la obținerea unei hrane îndestulătoare, la nivel local, fără o amprentă uriașă de carbon”.

Acestea sunt vești bune pentru toți cei care se gândesc serios la schimbările climatice. Lunile trecute, Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice al ONU (IPCC) a atras atenția că mai bine de 500 de milioane de oameni trăiesc pe terenuri degradate prin defrișări, afectate de schimbarea modelului modelelor meteo și care sunt lucrate în mod ultraintensiv. Prin preluarea de către zonele urbane sau altele a acestei presiuni puse asupra zonelor de cultură tradiționale, există speranța că se va ajunge la un management al solului care să permită refacerea acestuia.

Sistemele de agricultură urbană au nevoie de plante care se dezvoltă pe suprafețe mici, compacte, care pot fi cultivate pe etaje, în depozite sau chiar și în containere cărora li s-a schimbat destinația. Pentru a compensa recoltele constrânse de spațiile limitate, fermele urbane pot funcționa pe tot pe tot parcursul anului, în medii controlate. Iată de ce este în beneficiul omului să folosească plante care pot crește și pot fi recoltate rapid. Mai multe recolte pe an înseamnă mai multă hrană, chiar dacă spațiul utilizat este unul foarte mic.

Lippman și colegii săi au creat noile tomate prin acordarea a două gene care controlează trecerea de la faza vegetativă la cea reproductivă: Self Pruning (SP) și SP5G. Acestea au rol de control al creșterii plantei, al înfloririi și al fructificării timpurii. Cercetătorii din laboratorul lui Lippman au știut exact cât anume să modifice din genele-surori SP, astfel încât să nu cauzeze gustului sau randamentelor în cazul unor plante mai mici ca dimensiuni.

„Atunci când te joci cu maturizarea plantelor, te joci cu întregul sistem – iar acesta include zaharurile, cu locul unde acestea sunt produse – frunzele, respectiv unde anume sunt distribuite – fructele”, a adăugat Lippman.

Căutând un al treilea atu pe care să-l introducă în jocul editării genomice, echipa cercetătorului a descoperit și gena SIER care controlează lungimea tulpinii. Editarea genei SIER prin CRISPR – Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats – și combinarea ei cu mutațiile obținute în celelalte gene de înflorire au dus la apariția unor tulpini mai mai scurte și a unor plante extrem de compacte.

Lippman își rafinează pe zi ce trece tehnica pe care a și publicat-o în ultimele numere ale Nature Biotechnology. El speră că și alții vor fi inspirați de munca sa, astfel încât să extindă cercetarea și pentru kiwi. Prin scurtarea perioadelor de producție, Lippman consideră că agricultura va atinge în curând un nivel de neimaginat până în prezent.

„Vă pot spune că inclusiv cercetătorii NASA au exprimat interes față de tomatele noastre”, a adăugat el.

Chiar dacă prima navă spațială către Marte ar putea să nu aibă propria fermă, astronauții ar putea gusta din propriile roșii dezvoltate pentru cultură în spații mici.